On the road

Intreaga pregatire de plecare m-a facut sa intru intr-o stare de agitatie, care mi-a asigurat o noapte de vreo 3-4 ore de somn. La ora 4 fara ceva minute dimineata aveam ochii mari , si admiram tavanul ; cum la ora 5.30 imi programasem plecarea , am spus ca ar trebui sa ma trezesc cam cu o ora inainte, asa ca am incercat sa mai dorm un pic. Nici o sansa. Au urmat cafea , dus , carat bagaje la masina , mers la benzinarie - cardul imi este refuzat - TA 200/150 -bine ca aveam cash . Partea cu tensiuna arteriala crescuta a continuat cand la un bancomat , mi-a fost refuzata tranzactia si cu cardul de lei si cu cel de euro . La 5 si ceva dimineata. Toata valuta pe card BRD . Senzatii tari.

Dupa un telefon nervos la banca , m-am lamurit ca era totul ok ,oprisera operatiunile cu cardurile din cauze de soft , in fine , "dar s-a anuntat si in mass media , domnu , tine pana la 8.30".
Drumul din Romania a fost oribil . As vrea sa am si eu , ca si victimele din filme , un mecanism de stergere a amintirilor traumatice . Sa nu revina nici sub hipnoza sirurile de camioane , de tiruri , de dacii 1300 care plutesc la axul drumului cu un inperturbabil 90 km/h , sa cred ca nu au existat momentele de circulatie pe un singur fir , cu drum in reparatie. Incepusem sa-mi doresc sa fiu ungur , pentru ca , nu-i asa , ungurii sunt niste oameni civilizati , nu ca noi, si au autostrada , nu ca noi.
Vara trecuta am fost intr-o excursie de cateva zile in Budapesta ,de unde ma intorsesem cu o parere extrem de buna depre oamenii de acolo : nici urma de xenofobie , majoriatea foarte draguti, gata sa ajute un turist ratacit. Stiam insa ca generalizarile astea sunt extrem de stupide, iar la a doua intalnire cu ungurii, vamesii maghiari mi-au servit o lectie de badaranie . Ca si fost fumator , nu m-a interesat cate cartuse de tigari am voie cu mine ; am luat 3 , la cererea unui amic tembel si fumator . In vama , toate masinile romanesti erau oprite si controlate . Il intreb ,inainte de a intra, pe vamesul ungur : cate cartuse de tigari am voie sa am inainte de a intra la voi ? Vamesul ma intreaba cate am ? - eu ii raspund 3 - el imi spune sa trec , dar sa trag masina la verificare . Dupa verificare , spre surprinderea lui , a gasit 3 cartuse de tigari , ceea ce nu e voie. M-a costat 100 euro spaga pentru vamesi + 50 ron traducatoarei ( care a intermediat spaga ) , si astfel am salvat 40 euro , din 160 cat trebuia sa las in bugetul tarii vecine .
Daca in privinta poporului prieten asteptarile mi-au fost spulberate , in schimb la capitolul drumuri totul a fost exact cum mi s-a povestit : am traversat intreaga tara doar pe autostrada. Granita cu Austria avea un aspect distrus , parasit ( asa si era ) . Am avut parte de o vreme tare faina pe drum la unguri si la austrieci, si am condus ca un dement, pana mi-am adus aminte de consumul masinii , de bani pentru transport , de cat trebuie sa cheltuiesc pe luna .
In Austria , mi-am mai facut un plin de benzina. Am vrut sa platesc cu unul din celebrele carduri BRD , insa nu mi-a fost acceptat . Nu trebuie sa va mai spun ca mi-a inghetat sangele in vine , si ca in decurs de 10 secunde am derulat in cap nenumarate scenarii in care banii nu erau pe card si eu eram in fundul gol pe autostrada. Telefon in Romania la banca - functionarul de la capatul firului mi-a zis ca banii sunt in cont , da ca el nici nu vede ca ar fi incercat cineva sa faca vreo tranzactie din Austria , si ca asta e , nu stie de ce nu pot plati cu cardul. M-am intors in benzinarie , pentru ca mi-am amintit ca si aici trebuia platita taxa de autostrada , si la alt casier a mers cardul din prima . Dar la colegul dumneavoastra de ce a fost refuzat ? - iar neamtul a ridicat din umeri cu un aer ca nu-l intereseaza.
Am mers apoi multe sute de kilometri, si seara a venit . Amicul GPS a uitat sa-mi spuna sa ma opresc unde il rugasem eu ( un satuc nemtesc unde as fi gasit cazare ) asa incat , pana sa ma trezesc eu ca ceva nu e in regula , trecusem bine de tot de locul cu pricina. Si am inceput cautarile : tot felul de parkinguri la marginea autostrazii , cu hoteluri care erau pline . Trebuie sa va spun ca receptionerii se uitau la mine, imi zambeau superior, si ma intrebau pentru ce data sa faca rezervarea . Eu aiuram de somn . Incepusem sa vad tot felul de chestii bizare in farurile masinilor din fata mea . Era cazul sa ma culc , asa ca am gasit un parking cu tiruri , unde am incercat sa dorm . A fost o experienta foarte sinistra , asa ca in doua ore eram iar pe autostrada , nu pentru mult timp , insa , deoarece am inceput iar sa vad diverse chestii. Nu ma intrebati ce , nu va spun , dar cu siguranta m-au trimis iar intr-o parcare IN PADURE , plina de tiruri prietenoase . Horror.
A doua zi , (la aproximativ alte doua ore dupa a doua parcare ) lumea era a mea . O vreme superba , si autobahn-ul fara limita de viteza si fara alte masini pe el, ma astepta supus - intoarceti capul la stanga si vedeti mai jos.



Dar toate astea au trecut . Vremea chiar a fost faina dupa cateva ore , si pe alocuri mi-am batut joc de planeta , daca ma gandesc la consumul de motorina. Iar vocea pe care ati auzit-o in film era a mea , dar suna tare bizar. Temporary low IQ ? Se poate . Oricum , spuneam ca Germania e oribila.
In Belgia am intrat pe la 11 dimineata , si m-au frapat faptul ca aveau stalpi de iluminare pe autostrazi . In rest , la volan pareau mai ordonati decat nemtii . S-ar putea sa fi fost din cauza limitei de 120 pe autostrada si a radarelor - asta pentru ei , si a masinii mele inmatriculata pe o societate comerciala dintr-un orasel din Romania - avantaj pentru mine. Oricum , am ajuns cu bine in Bruxelles , unde locuiesc prietenii mei , Irina si Roman .

Dar de ce

M-am decis sa imi fac blog. Nu stiu inca de ce am sentimentul asta ca acest proiect e destul l de penibil , insa , in cazul meu , lenea a invins teama de lezare a imaginii.
Am stat si am numarat cativa prieteni care si-ar dori sa stie stie cum imi merge , asa ca am ales o forma ceva mai ... publica de a ma exprima , un fel de jurnal de calatorie .
Este evident ca blogul anuleaza a priori acea placere pe care o simti atunci cand citesti un mesaj scris doar pentru tine , insa intentionez sa presar printre randuri cateva poze si eventual mici filme cu locuri sau intamplari ce mi se par faine ,astfel incat ar fi destul de dificil sa organizez un mail in felul acesta. Oricum , telefonul , messenger-ul , mail-ul raman cu siguranta mijloacele pe care as prefera sa le folosesc atunci cand comunicam. Puteti posta comentarii de orice fel, sau eventual intrebari - chiar va rog sa o faceti , asta ar face din blogul acesta o discutie si nu un text inert.
Trebuie sa imi cer din start scuze pentru calitatea filmelor (ce cliseu ! ) , pe care nu stiu sa le editez ca lumea cu ce am acum pe calculator. Oricum , sunt facute cu telefonul , iar micile comentarii pe care le-am mai facut in timp ce filmam erau spontane ; de principiu , am sa ma straduiesc sa ma abtin.
Pentru scriitura nu am sa ma scuz , deoarece nu am scris nimic in viata mea , de talent literar nu cred ca ma fac vinovat , asa incat imi rezerv dreptul de a scrie prost sau foarte prost , si de a ma corecta in timp . Ceea ce mi se pare amuzant este faptul ca de cate ori recitesc ce am scris mi se pare mai prost .